Teatru / FITS

FITS 2016: Un festival ca o caracatiță de treabă

de Larisa Baltă, fotografii de Larisa Baltă

Publicat pe 13 iunie 2016

În Sibiu, seara, e plin de fluturi. S-a strecurat unul și în camera în care stau, și în supermarket, ba e unul chiar și în teatru. Dar oamenii par să îi ignore cu calm, oricum zboară și confetti peste tot, cine mai știe ce zboară și ce cade.

E festival, e cald, e zumzet. „Fii atent, că vine pogorârea”, anunță un domn în sacou roșu și pălărie de marinar. Pe lângă el trece o caravană de circari care jonglează cu foc, și premonițiile bătrânelului sunt acoperite de bubuiturile muzicii.

E atât de multă lume și, în orice direcție ai merge, ai senzația că mergi în direcția opusă celorlalți. Fiecare face zig-zag printre copii, bicicliști, turiști străini care atârnă de aparatele foto, mimi, clovni, circari, tonete cu înghețată și scaune de cârciumi. În Piața Mare sunt două scene și o macara lungă cât o șosea, și în fiecare punct cheie e un panou imens cu evenimentele din locul respectiv. Nu pare un weekend obișnuit. Festivalul Internațional de Teatru, laolaltă cu Euro (fie), mână oamenii pe străzi până spre 2 dimineața.

Prima seară se încheie cu un foc de artificii în Piața Teatrului și, la fiecare poc, mulțimea exclamă „uaaa!”. La final, cineva strigă: „hai, încă una!”

Cu bilete sold-out, cu autocare care duc oamenii dintr-un loc în altul, cu spectacole de stradă care ghiftuiesc timpul dintre cele main, și cu târguri și expoziții înșirate de-a lungul traseelor dintre scene, festivalul e ca o caracatiță de treabă, care îmbrățișează un oraș întreg.

Ce am văzut

Taina puterii

La conferința de presă de sâmbătă dimineață, Amit Lahav, cel care a făcut spectacolul, a spus de foarte multe ori cuvântul „care”, adică grijă, o grijă transpusă în mișcare, sunet, lumini. Pe o scenă plină de sertare metalice umplute cu amintiri-obsesii, patru băieți își dansează singurătatea și prietenia. Un spectacol puzzled, combinație de teatru și dans , care, după cum spune Lahav, nu e pentru a fi gândit, ci pentru a fi simțit. Și chiar așa pare: un univers în mișcare, din care îți alegi chestiile cu care rezonezi. Restul e umplutură - una foarte aspectuos estetică, ce-i drept. Ca-n viață.

Martiri

Spectacolul spune povestea lui Benjamin, un elev care pășește pe calea Domnului într-o manieră radicală, agresivă, mascându-și setea de cenzură sub umbrela unui umor amar. În conflict cu profesoara de biologie, dar și cu profesorul de religie, cu directorul școlii, cu mama sa, dar și cu propriile porniri, ajunge să modifice ținuta fetelor la bazinul de înot, să conteste cu succes ora de educație sexuală și să pornească o luptă de ideologii între adulții din jurul său, totul în numele Testamentului.

Fado la Cisnădioara

În biserica foritifcată din Cisnădioara, mai precis; Pe un vârf de deal, Cláudia Duarte, împreună cu cei trei muzicieni ce o acompaniează, au oferit un concert de muzică fado tradițională, în toată liniștea de piatră din biserică, peste care nu răsunau decât greierii.

La întoarcere, în autocar, zeci de voci dezbat în limbi mai mult sau mai puțin identificabile. Descopăr, în cazul în care nu eram convinsă că Sibiul și împrejurimile sale sunt the place to be, că pe drumul dintre Cisnădioara și Sibiu, acest Drum Județean, e o pistă de biciclete.

Video

Acest site web folosește cookie-uri prin intermediul cărora se stochează și se prelucrează informații, în scopul îmbunătățirii experienței dumneavoastră. Mai multe detalii aici.

OK