Arte / Alternativ

Ce se mai aude în muzica românească (05)

de Mihai Tița

Publicat pe 7 mai 2019

Listă nouă, dar cu foarte puține lucruri care ies în evidență. Se cântă (prea) mult și (prea) neîntemeiat în limba engleză, iar limba română e abuzată de folk metafizic – trendul de pe Instagram al pozelor cu cabane din munți își arată, iată, efectele secundare. Așadar, sentimente ușoare, curgeți în șiroaie...

Cântecul „Jolene The Serene", scos de Pixels

Celălalt proiect cu Cătălin Rulea la butoane (vezi Toulouse Lautrec) e în continuare nehotărăt între limba română și engleză și a scos un cântec despre Jolene, o fată undeva între cântecul celebru cu același nume și fetele cu daddy issues din universul poetic al lui Lana del Rey: „She's wrapping her legs around my body / Asking if she could call me Daddy". Metaforele însă devin destul de stânjenitoare chiar și pentru un adolescent la primul său cenaclu: „She's slowly melting my brain / She's giving me that look again / I'm lost, I'm hypnotized / My inner screams are agonized". Well, that was boring...

2/5 ♥

Cântecul „Control", scos de Silent Strike & EM44

Insuficient de contemplativ să fie Moderat, prea grăbit să fie Nosaj Thing, prea timid să fie Machinedrum (și pot continua toată ziua), Silent Strike vrea de fiecare dată să arate că „știe cu sculele" și să mimeze grămezi de clișee (mai nou, ecou ale scenei EDM & trap, de ascultat în acest sens proaspătul EP Invaders și albumul It's Not Safe To Turn Off Your Computer). Pe „Control", nici versurile confuz prozaice nu ajută (măcar experimentul cu Deliric avea acest inevitabil avantaj): „I won't bleed, I'm stabbing myself / Look at us it's crazy, / Crippled by the needs of the soul". Of...

2/5 ♥

Cântecul „Zalina", scos de Balkan Taksim

Deși timbrul timid al lui Sașa-Liviu Stoianovici poate fi considerat mai degrabă distonant, proiectul din care mai fac parte Alin Zăbrăuțeanu (synth) și Cosmo (percuție) reușește să aducă rotunjime & densitate amestecului dintre trip-hop & folk oriental (dominant anatolian). Cam temperat, însă, pentru că noul single nu îndrăznește nicio stridență.

3/5 ♥

Cântecul „Because of You", scos de The Vlads

Super-grupul de-acum foarte mulți ani și de foarte scurtă durată, pus la cale de foști sau viitori membri ai mai multor trupe (Adrian Spier din Velosonics, Vladimir Proca din Robin & the Backstabbers, Alexandru Tomescu din The Mono Jacks și Alexandru Turcu, chitarist în trupa Deliei), a scos de la naftalină un cântec compus acum zece ani (paradoxal matur: „Take care of yourself / There's no one left to talk to"), deși ecou naiv al acelor vremuri (mă gândesc mai ales la siroposul Mylo Xyloto al celor de la Coldplay, dar și la alt-inocența din American Pie), are chilipir vocea limpede & ascuțită a lui Spier. Merită insistat, sună a pop cinstit & nimic de demonstrat.

3/5 ♥

Cântecul „Play", scos de Astro Générale

A sunat trupa de cover-uri Teens of the Stone Age, își vor melodia înapoi. De asemenea, versurile „Hey, girl, don’t you know that I’m looking for something / Something only you can give / This road is long and you know that it leads to nothing / Nothing’s better than regret" + video-ul par, așa, nu știu cum să zic, un preludiu la viol.

1/5 ♥

Albumul Dragoste Cu Forța, scos de Cred Că Sunt Extraterestru

Deși începe cu un cântec intitulat „Timpuri Noi", nu despre asta e vorba pe noul disc al proiectului din clanul Culese din Cartier. Reflexele sunt aceleași, de la grandomania juvenil-insistentă („Aprinde un blitz să văd stele în public / Și dac-o dau gherlă, o repar că nu-s pudic / Am inima mare cât palatu’ Culturii / Sunt un subcarpat din sufletul pădurii / Asta zic unii, o forță a naturii") la chemarea naturii verzi („Umblu pe aici de când ai mei mâncau Neanderthal / Nu s-a învățat nimic de mii de ani / Tăiați păduri, le faceți foi, le ziceți bani / Sunt pe aici, dar dinaintea voastră / Mi-am pus onoarea în joc pentru Planeta asta albastră").

Compozițional se aud niște nuanțe noi, fie trip-hop tribal cu frisoane de „Prince Igor", fie synth-uri à la M83 (escapism controlat, de weekend sau Untold), dar Cred Că Sunt Extraterestru nu reușesc să fie hotărâți, ci doar să plângă că „e răuț în lume" pe scena unor festivaluri care promovează mai întâi consumul. „Viața mea e un drum cu un singur sens / Sunt un simplu homo sapiens / Pasionat de Rai și aliens / Între o fecioară și un Aries". Da, men, ne vedem mâine la job. Impersonal.

2/5 ♥

Cântecul „Scriu, rescriu și tremur", scos de Pinholes cu Bobo Burlăcianu

Pinholes e genul de trupă care cântă „Cu bujori în obrăjori / Și cu ochi ce-ți dau fiori" sau „Împreună spre soare / Amândoi de-o culoare". Al treilea lor album se numește Dorumetru, iar cântecul de mai jos, care se va regăsi acolo, deși începe cu versuri de Ada Milea (mai exact, primul vers din „Scriu. Plecarea"), continuă cu același pașoptism: „Aici în pustiu / Te-am ales pe tine / Pereții reci și surzi îmi țin de urât / Mi-e bine". Pământ, apă, stele, umbre, o lume de orbi, bla bla. Făt-Frumos și mere de aur everywhere.

2/5 ♥

Cântecul „Please Don't", scos de The Mono Jacks

Doru Trăscău nu se poate abține, scrie ceva în limba engleză și brusc compoziția devine convențională, iar expresivitatea stângace: „This is not a game, / It’s not a test nor tryout, / So let me see those eyes a little more".

2/5 ♥

Unde-i vezi?

Silent Strike ajunge pe 1 Iunie la Colegiul Național de Artă „Ion Vidu" din Timișoara, alături de Makunouchi Bento. Astro Générale cântă pe 11 Mai la Moszkva Garden din Oradea, pe 14 Mai la Control Club din București, iar pe 18 Mai la Atelier Cafe din Cluj-Napoca, iar Cred Că Sunt Extraterestru ajung pe 10 Mai la Muzeul Satului Bănățean din Timișoara.

Pinholes cântă pe 16 Mai la Control Club din București, a doua zi la Reflektor din Timișoara, pe 22 Mai la Flying Circus din Cluj-Napoca iar pe 23 Mai la Underground Pub din Iași, alături de Adam's Nest. The Mono Jacks ajung pe 11 Mai la Street Food Festival din Cluj-Napoca, pe 12 Mai la Muzeul Satului Bănățean din Timișoara, iar pe 15 Mai la Hard Rock Cafe din București.

X Revista Scena9